Arta facerii

 

 

Poate că totul a început cu un pic de lut, nişte stropi de apă şi un preistoric inspirat, care a îndrăznit să se joace.  A luat pământ în mâinile lui, l-a mângâiat cu buricele degetelor, i-a dat o formă şi l-a uitat în soare. L-a găsit a doua zi, uscat şi capabil să ţină la un loc seminţe, boabe sau apă.

Posibil să fi fost el acela care a aruncat vasul în foc, într-un acces de furie, iar după coacere şi-a dat seama că i-a ieşit un lucru bun ce i-a adus bucurie.

Probabil că la următoarele şi-a lăsat imaginaţia să zburde. A luat un băţ şi a început să zgârie cu emoţie pământul, să traseze urme de cerc aşa cum el însuşi se învârtea atunci când dansa.

Poate că acela a fost momentul declanşator a ceea ce înseamnă artă ceramică şi probabil că dacă acel preistoric nu ar fi existat, grecii nu s-ar fi bucurat de amfore şi nici noi de strachină şi nici de clipul următor.
(Daniela-Victoria Groze)

Leave a Reply